Interviuri

“Sărăcia spirituală cheamă moartea”- interviu acordat Iolandei Malamen

în Ziua, nr. 2684, 14 aprilie 2003

Iolanda Malamen: Dragă Daniel Bănulescu, în pofida faptului că prezentul induce o stare de panică scriitorului român, care crede că nu-l mai citeşte nimeni, haide să ne încăpăţânăm să scormonim puţin această declarată aserţiune, şi să o justificăm.

Daniel Bănulescu: Timpul de azi e un timp bun pentru scris. Nu eşti la închisoare. Nu e război. Nimeni nu ţine încă talpa pe grumazul tău, silindu-te să te alături unui curent de credinţă. Dacă ai norocul să ai o bucată de pâine şi un ascunziş , un loc unde să-ţi poţi aduna gândurile , această perioadă e suficient de bună pentru scris. E adevărat, e un timp rău pentru a primi bani pentru scris. Totuşi, avantajele acestei perioade sunt mai mari decât dezavantajele ei.

„Literatura, să nu ne minţim, nu este o muncă pentru oameni obosiţi“ - interviu acordat lui un cristian

Formula 1 – chat cu scriitori români, ediţia a VII-a; invitat: Daniel BĂNULESCU

în Observator cultural, nr. 470-471, 2009

Jurnalismul e văzut de multe ori ca un inamic public al scriitorului. Cum v-aţi împăcat cu asta?

Literatura nu este o activitate pentru oameni care sînt călăriţi de alţii, pentru oameni slugăriţi. Cu destul timp în urmă, după Cotidianul, m-am angajat reporter la Evenimentul zilei şi atunci, în mintea mea, a existat un singur comandament: să nu-mi întrerup scrisul adevărat, cel cinstit, cel deplin, de literatură. Oricît de tîrziu mă întorceam de la ziar, ori pe loc, ori mai tîrziu în noapte, după ce dormeam cîteva ore direct pe covor şi cu lumina aprinsă, pentru a mă putea trezi, scriam cel puţin un paragraf la cartea mea. Am dus-o aşa opt luni. Dar mi-am dat seama că, deşi pusesem suflet în ceea ce făcusem, scrisul îşi pierduse farmecul, capacitatea de a convinge. Am priceput că libertatea nu e o muncă pentru oameni obosiţi.